Scriptura ne invata ca cel ce se increde in oameni este blestemat (Ieremia 17:5) ! Am crezut cu tarie in acest adevar si am cautat intotdeauna sa ma incred in Domnul, si nu in oameni, spre a capata binecuvantarea Sa !(Ieremia 17:7). Cateodata, insa, simti nevoia sa te atasezi de cineva, de idealul cuiva, simti nevoia sa te faci partas unei idei, unei pasiuni, sa te “socializezi” cumva si acest lucru mi s-a intamplat si mie, de curand.
Doua tabere s-au confruntat intr-o intalnire oarecare, iar eu, loial fiind, am ramas pe meterezele celor de care, oarecum, ma atasasem, de o vreme. M-am trezit, insa, dezamagit profund de lipsa de profesionalism, de infantilismul chiar, al celui (celor) pe care-l (ii) sustinusem si in care-mi pusesem increderea. Am inteles atunci in ce consta blestemul celui ce se increde in om : in sentimentul sfasietor de abandon, de frustrare si de tradare din partea celui in care ai crezut.
Completat sub: Meditatii | Tagged: binecuvantare, blestem, Dumnezeu, incredere, om, tradare
